Patlagica - anul 2, partea I

Este al doilea an in care mi-am plantat patlagica care creste cu frunzele in jos. A crescut frumos si are deja un fruct. Eu ca de obicei ma gandesc la cules! :)) 

Before and after

Pe 8 august 2011 intram pentru prima data in cabinetul Happy Dental din Ploiesti din str Aleea Arinului Nr.2 Bl.1 Sc.A Ap. 4 la parter (linga Mc Donalds Nord) dupa ce am fost desemnata fericita castigatoare a concursului Zambet in Dar cu povestea mea. Am deschis usa cu emotii desigur, caci stiam ce am patimit de atatea ori la dentist! Chiar si dupa prima sedinta nu stiam daca sa aleg solutia propusa cu fatete sau nu.

Dupa indelungi vizite la cabinetul stomatologic am reusit sa am zambetul de vedeta la care am visat in copilarie :) La dintii din fata am fatete de portelan Lumineers (despre ele puteti citi pe Happy Dental) in partile laterale lucrari de portelan. 

Dintii de jos sunt ai mei pentru ca am vrut sa ii pastrez daca tot erau sanatosi. Inainte imi era rusine sa zambesc, chiar si cand prietenii faceau cate o gluma eu nu prea zambeam, de fapt imi era jena. :-)

Acum zambesc chiar si la oglinzile de la masini :)) 

Intr-o zi doamne dr Luana O`Connor, medicul stomatolog ce a facut minuni cu dintii mei, mi-a spus: Wanna, vei fi pacientul meu totdeauna; de acum incolo poti veni gratuit la consultatie la fatete si tot gratuit primesti cate un detartraj pe an.
La foto m-a ajutat o prietena care se pricepe sa lucreze in Corel Paint Shop Pro X4 si vreau sa-i multumesc. :-)

Datorita HappyDental  acum am curajul sa zambesc!

Multumesc din suflet!

   Before and after:

Arta Conversatiei - Ileana Vulpescu

Cum am gasit cartea Arta Conversatiei?
De ceva vreme `ncoace (sa zic aproximativ 3 luni) va intreb pe twitter si pe facebook daca aveti de vanzare cartea Ilenei Vulpescu - Arta conversatiei. Am cautat-o de am ametit, pe la anticariatele de la Universitate, prin Ploiesti dar nu am gasit-o. Sigur as fi putut sa o cumpar de la librarie dar la frumosul pret de 30 ron. Intr-o zi m-am hotarat sa scriu pe pagina facebook Eanticariat ca poate-poate cineva citeste  mesajul si ma ajuta cumva.
Ma trezesc dupa cateva zile cu un mesaj: ''Salutare Wanna... D la capatul de dincolo ! ..am eu Arta conversatiei de autorul mentionat dac-o vrei ! Ti-o trimit si gratuit , e chiar ok ! ...oricum sta in biblioteca, citita desigur!'' Am zis ca nu vad bine cand am citit mesajul; so, never say never :))

  

 I-am multumit baiatului pentru fapta buna de zeci de ori mai ales ca am primit cartea in preajma Sarbatorilor Pascale. Dupa ce o voi citi, vreau sa o dau mai departe. Cine isi doreste cartea este poftit sa lase un comentariu la acest post iar eu il voi trece pe o lista pentru tragerea la sorti. Ma gandesc sa folosesc metoda moderna, site-ul random.org desi bunica mea ar fi fericita sa traga un bilet din borcan si sa desemneze chiar ea castigatorul. Desigur tragerea la sorti va avea loc dupa ce voi termina cartea de citit! Vor intra la tragere automat si cei 22 followers ce imi fac onoarea sa fie membrii la blogul meu! 

Expresso con panna

La invitatia unui prieten am iesit la o cafea (stia el ca nu am cum sa-l refuz) la Starbucks. A fost prima mea cafea bauta acolo. De fiecare data cand ajungeam prin Piata Victoriei faceam un popas la Starbucks la un ceai sau la o tarta cu afine (pana mi s-a aplecat) sau vara la un mango passion fruit frappucino. Dar acum am zis: imi cumpar cafea. Ma uitam in tabloul cu produse  pentru cafea ca la o tabla de sah, caci nu stiam ce sa-mi iau. In gand mi-am zis: sa incep cu cea mai ieftina, sa incerc un expresso con panna la 7, 5 lei :))  

Primesc comanda! Cescuta mea cu cafea si cu frisca am savurat-o incet la o discutie despre gradinarit, chiar daca era ora 5 pm. Ajung acasa pe la un 8 pm si cand colo la un 8:30 pm mi se face somn, motaiam prin casa, mai tot timpul cascam si parca era mult mai bine in pat, sub pilota. Fug  repede la dus .... macar sa apuc sa ma spal si pe dinti. Ciudat sa adorm asa devreme; eu cam pe la 10:00 pm merg la culcare! Cafeaua pana la urma si-a facut efectul si la mine; am adormit la un 11.00 pm. Am castigat o ora fata de programul meu obisnuit. Data viitoare am sa incerc o ceasca mai mare :))

Visinii copilariei

Ziua 17 martie 2012 va intra in istoria familiei mele ca sa spun asa; a avut loc taierea celor 2 visini din curtea bunicilor mei, lucru care m-a intristat pentru ca am crescut odata cu ei (aveau peste 30 ani). Vara serveam masa dis de dimineata chiar sub ei sau dupa amiezile stateam la discutii si glume cu prietenii la umbra lor. Faceam plaja vara in curte si ma ascundeam partial la umbra lor ca sa nu ma arda soarele. Mancam visine, fructele ce imi strapezeau dintii uneori, si ma racoream. 
I-am vazut cum cad, si am si acum imaginea lor in fata ochilor. Pe moment nu am avut nimic. Dar cand a venit seara, alaturi de bunica mea am incercat sa ne amintim clipe petrecute la umbra lor. Aveam ochii umezi amandoua cand povesteam!
Locul ala e gol acum. De pe strada nu se mai vad, vecinii ne intreaba: I-ati taiat? si parca intrebarile lor dor. Impreuna cu mama mea culegeam fructele visinii si marunte si apoi le scoteam samburii.  La taiatul lor s-a lucrat in echipa. Un baiat era cu drujba, bunicul meu il coordona de jos, mama mea tinea de franghie ca sa nu se duca trunchiul pe casa vecinii, iar eu cu aparatul foto (insa am pierdut pozele).
Acum musai sa plantez un copacel sau doi. Poate un mar, cires sau poate chiar visin. Voi ce ma sfatuiti sa plantez in locul celor 2 visini?

Salata cu boabe incoltite

Azi, in treacat pe la matusa mea, am mancat o salata mare...cat o zi de post. Am zis sa va arat si voua ciudateniile pe care le-am gustat. Boabe incoltite, frunze de salata si spanac, masline si para. Gustul? Deosebit si foarte aromat!

Boabele au fost lasate la incoltit, timp de 4 zile. 

Matusa mea mi-a spus ca mai intai lasa boabele timp de 6 ore in apa, apoi le pune intr-un borcan acoperit cu tifon. In fiecare zi pune apa peste ele, le clateste, si apoi intoarce borcanul. In imaginea alaturata, in borcan sunt seminte de lucerna, ce au incoltit. Le-am gustat si pe astea.
Crude si bune! Incercati si voi! Cand am venit acasa si am aratat pozele bunicii mele... mi-a spus cu zambetul pe buze: ''daca ar fi fost sa mananc cum manancati voi nici o galeata de apa nu as fi putut ridica'' :))

Supa de linte

Cu mult timp in urma o prietena mi-a povestit despre supa de linte mancata in Creta. Nu vazusem si nu auzisem pana atunci, dar mi-am zis in gand ca o sa incerc si eu odata reteta de ciorba. Cum o idee nu are valoare daca nu e pusa in practica, saptamana trecuta am fost in vizita pe la Bacania Veche (au preturi bunicele la marfa de calitate exceptionala!) si mi-am cumparat linte rosie, 1 kilogram. Era ultima punga de linte, nu avea decat rosie, iar bacanul m-a sfatuit s-o cumpar ca e buna pentru ciorba si chiar mi-a spus si cum sa o gatesc: ca pe fasole! (tine-ti minte). La un castron cu ciorba mi-am prajit si o felie de paine pe o tablita direct pe aragaz, caci mi s-a stricat prajitorul de paine.

Ingrediente:

1 cana de linte,

1 ceapa mare,

1 morcov,

2 rosii zemoase (sau 1/2 cutie de rosii in bulion).

Eu am folosit ingredientele acestea la o oala de 3 l :) La inceput am calit ceapa si morcovul intr-o lingura de ulei. Cat timp legumele se caleau am pus lintea la fiert, apoi am adaugat ceapa, morcovul calite, rosiile in bulion si le-am pus iarasi la fiert timp de 45 minute. Am decorat cu putin patrunjel si am mancat cu pofta un castron plin. Lichidele sunt bune si pe timpul iernii. Mai ales caldute! A fost delicioasa si mi-a luat mult mai putin decat ciorba de fasole traditionala. Ma gandesc sa fac zilele astea si niste linte cu sos de legume. 
Cum ma sfatuiti sa mai gatesc lintea? 

Cartile

Cu mult timp in urma a avea o biblioteca era o dorinta  a multora. Zilele trecute am stat la un ceai de macese cu o prietena si am vorbit despre carti si E-anticariat. Mi-a povestit cat isi dorea sa aibe o biblioteca cu carti cand era copil, sa fi avut macar cartile care ii trebuiau la scoala pentru lectura suplimentara impusa. Parintii pe vremea aceea nu-si permiteau sa-i cumpere cartile, iar draga de ea mergea la un vecin care avea o biblioteca imensa, si mai imprumuta. Uneori vecinul ii spunea ca desi are cartea, nu o poate da, deoarece a costat tare mult si nu ar vrea sa se deterioreze. Insa prietena mea avea grija de carti, le imbraca in hartie alba sau colorata si le proteja bine (ma vad pe mine cand imprumutam carti de la biblioteca din sat, uneori le puneam coperti pentru ca erau tare uzate).

Isi gestiona bine banutii primiti sau castigati si pastra o parte din ei ca sa-si mai cumpere carti. Nu isi cumpara eugenie sau dulciuri si strangea banutii. Vara colecta fructe de padure si le vindea la ocolul silvic. Si uite asa cartile au inceput sa se inghesuie pe rafturi. Acum are asa multe ca le tine si pe podea. Mai tarziu, dupa liceu placandu-i atat de mult cartile, s-a angajat intr-o librarie (de 2 ori pe saptamana si eu intru in libraria de la coltul blocului meu si rasfoiesc cartile ce par mai interesante si as vrea sa le citesc). Acum poate ar fi bine sa isi deschida o librarie, insa ma intreb daca afacerea ar putea merge. Cartile sunt inlocuite din ce in ce mai mult cu fisere pdf pe care le rasfoim pe computer, ori le citim pe e-reader daca avem asa ceva. Voi ce parere aveti? Cartile traditionale vor fi inlocuite de cartile electronice?

Humus

Ce facem dupa atata mancare de Craciun si de revelion? Ca in perioada asta a sarbatorilor, lumea a uitat complet de silueta si a pregatit meniuri complete pentru Sarbatori. Si eu am exagerat putin si am mancat sarmalute cu mamaliga si ardei iute, carnati de porc preparati in casa, prajituri, dar astazi am zis stop si am tinut post; nu negru dar nu am mancat cu dulce (cum scrie in calendar). Mi-am facut humus. Intentionam sa mananc dimineata, pranz si seara, humus. Insa dimineata am mai schimbat si am dat iama si la borcanul cu gem de prune cu pere si nuci. La pranz am avut si ciorbita de fasole (fara ciolan) si sote de legume, iar ca desert am mancat samburii de la doua nuci. Un bol cu humus este mai sanatos decat o portie de friptura! Eu l-am descoperit cu ceva vreme in urma la matusa mea care are o reteta deosebita, insa nu aveam blender si nu aveam cum sa-mi pregatesc.

Una din smecherii ca sa-ti iasa un humus bun este sa te asigurari ca ai toate legumele proaspete. Reteta spune ca ai nevoie de :
1 capatana de usturoi, 
1 cutie de naut, 
2 linguri de suc de lamaie, 
2 linguri de tahini, 
3-4 lingurite de chimen, 
1/2 lingurita de sare, 
1/4 lingurita piper, 
1/4 lingurita boia si 10 masline.
Eu am reinventat reteta, am adaptat-o caci nu aveam in casa nici naut, nici tahini si nici chimen. Si am facut cu fasole! Da, am inlocuit. Am dat prin blender usturoiul (stiu ca v-am spus sa aveti toate ingredientele proaspete dar usturoiul in cazul acesta nu e bun verde), fasolea boabe fiarta bine, putin busuioc, 2 lingurite de zeama de lamaie si am adugat ulei  pana a rezultat o pasta fina. Am decorat cu  o mana de patrunjel proaspat (crescut in ghiveciul bunicii ce are forma de galeata) si asta-i tot! Reteta e simpla , produsul e minunat. Ar fi fost si mai bun daca aveam tahini!

Colindul

Colindele sunt parte din spiritul Craciunului. Cand eram copii ne organizam si plecam in grup cu colindul. Ne strangeam la casa fiecaruia (in fiecare an pe rand) la 6 seara, si la 7 o uscheam pe usa sa colindam. Inainte de a pleca cu colindul, bunica ne pregatea traista in care puneam covrigii, merele, nucile stranse. Cand ne strageam la mine acasa, inainte sa plecam cu colindul, vreo 5 prichindei, ne aseazam la vizionarea unei povesti pe diafilm. Stateam pe scaune si ne uitam la peretele ce deveanea ecran si mancam  boabe de porumb fierte. Acum cand voi imi cititi postul eu rontai boabe de porumb :D big grin. Am fiert cateva.

Traseul era bine stabilit si cutreieram tot satul, cu lanterna dupa noi si traista plina cu covrigi. Ochiam portile deschise de la distanta. Admiram casele impodobite, brazii decorati din curtile oamenilor si cateodata ne urcam pe gard ca sa-i vedem mai bine :)) Casele oamenilor mai instariti erau primele  trecute pe lista, pentru ca stiam ca vom primii portocale, ciocolate; insa nu intotdeauna era asa. Mai intalneam si oameni mai putin darnici :)) 

Anul acesta o sa merg cu colindul impreuna cu  prietenii. Vom vizita si colinda alti prieteni si cunoscuti, vecini.

Voi colindati?