Ziua 17 martie 2012 va intra in istoria familiei mele ca sa spun asa; a avut loc taierea celor 2 visini din curtea bunicilor mei, lucru care m-a intristat pentru ca am crescut odata cu ei (aveau peste 30 ani). Vara serveam masa dis de dimineata chiar sub ei sau dupa amiezile stateam la discutii si glume cu prietenii la umbra lor. Faceam plaja vara in curte si ma ascundeam partial la umbra lor ca sa nu ma arda soarele. Mancam visine, fructele ce imi strapezeau dintii uneori, si ma racoream.
I-am vazut cum cad, si am si acum imaginea lor in fata ochilor. Pe moment nu am avut nimic. Dar cand a venit seara, alaturi de bunica mea am incercat sa ne amintim clipe petrecute la umbra lor. Aveam ochii umezi amandoua cand povesteam!
Locul ala e gol acum. De pe strada nu se mai vad, vecinii ne intreaba: I-ati taiat? si parca intrebarile lor dor. Impreuna cu mama mea culegeam fructele visinii si marunte si apoi le scoteam samburii. La taiatul lor s-a lucrat in echipa. Un baiat era cu drujba, bunicul meu il coordona de jos, mama mea tinea de franghie ca sa nu se duca trunchiul pe casa vecinii, iar eu cu aparatul foto (insa am pierdut pozele).
Acum musai sa plantez un copacel sau doi. Poate un mar, cires sau poate chiar visin. Voi ce ma sfatuiti sa plantez in locul celor 2 visini?

