Colindul

Colindele sunt parte din spiritul Craciunului. Cand eram copii ne organizam si plecam in grup cu colindul. Ne strangeam la casa fiecaruia (in fiecare an pe rand) la 6 seara, si la 7 o uscheam pe usa sa colindam. Inainte de a pleca cu colindul, bunica ne pregatea traista in care puneam covrigii, merele, nucile stranse. Cand ne strageam la mine acasa, inainte sa plecam cu colindul, vreo 5 prichindei, ne aseazam la vizionarea unei povesti pe diafilm. Stateam pe scaune si ne uitam la peretele ce deveanea ecran si mancam  boabe de porumb fierte. Acum cand voi imi cititi postul eu rontai boabe de porumb :D big grin. Am fiert cateva.

Traseul era bine stabilit si cutreieram tot satul, cu lanterna dupa noi si traista plina cu covrigi. Ochiam portile deschise de la distanta. Admiram casele impodobite, brazii decorati din curtile oamenilor si cateodata ne urcam pe gard ca sa-i vedem mai bine :)) Casele oamenilor mai instariti erau primele  trecute pe lista, pentru ca stiam ca vom primii portocale, ciocolate; insa nu intotdeauna era asa. Mai intalneam si oameni mai putin darnici :)) 

Anul acesta o sa merg cu colindul impreuna cu  prietenii. Vom vizita si colinda alti prieteni si cunoscuti, vecini.

Voi colindati?