Fiecare dintre noi a admirat la un moment dat pe cineva alegandu-l drept model de viata. Eu in copilarie ma uitam mereu fascinata la bunica mea. Dimineata cand ma trezeam ea cosea, ziua cand nu ne pregatea masa cosea, iar seara cand eu ma culcam desigur ea tot cu acul in mana. Era un mijloc de a castiga bani pentru ca asta era meseria ei. A lucrat croitorie de la 13 ani. Dar simteam ca era mai mult decat un job bine facut. In jurul ei se creea o anumita stare de liniste si inspiratie. Abia acum realizez ca ea lucra cu pasiune, acum cand o vad ca dupa doua accidente vasculare cerebrale avute ea continua sa lucreze. Si lucreaza ceva ce implica multa atentie si uneori chiar creativitate: coase goblenuri. Iarna trecuta a cusut un tablou cu pasarele (45x28 cm).
Week-endul trecut mi-a spus ca ar vrea sa il vanda pentru a cumpara incaltaminte nazdravanilor de vecini ce au recunoscut ca nu prea au haine si incaltaminte de iarna atunci cand au fost luati la zor de ea ca au iesit cam dezbracati la joaca. M-am uitat la bunica, la fata ei senina si m-am intrebat in gand: oare cate lucruri mai am de invatat de la ea? Asa m-am hotarat sa o ajut. M-am gandit sa ii caut client, si iata-ma dand startul acestei licitatii. Prin urmare vand tabloul unei persoane care va considera sa plateasca pentru goblenul lucrat cu pasiune ce va inspira cu siguranta liniste celor ce il vor privi.
Pretul de pornire 300 ron. Apelez la voi prieteni, sa ma ajutati sa gasesc persoana potrivita ce va fi dispusa sa liciteze pentru acest tablou.
Va asigur ca arata mult mai bine in realitate decat in poza mea ce indica stangacie deoarece nu am ales unghiul potrivit si lumina adecvata.
Licitatia se inchide pe 20 decembrie 2011 si imi puteti scrie la onutao@gmail.com
Ma gandesc ca bunica mea poate fi un Mos Craciun deosebit.
