Romanian tradition

On the 7th of January we celebrated Sf.Ioan. It`s a red letter day and in Romanian tradition in my grandparents village people celebrated : ``Iordanii``. What does Iordanii mean? People dress in traditional costume and a lot of them wear masks. The priest sprinkles people with holy water when he passes them. The musical instruments are present in this celebration, in the village resound the trompet and the trompeter announces that Iordanii has begun. 

A donkey helps them carry food and drink. You feel a shiver when you heat the trompets sound and Iordanii grumble. It goes to Iordanii on the evening of Boboteaza till midnight and is continuing next morning on the day Sf Ioan. They go from house of house and thrown people up in the air. If you are thrown you`ll be a lucky person this year. Around 12 pm when people are from church, the Iordanii wait outside the church for the faithful to come out so they can throw them in the air. Click here to see the gorgeous pictures.

Iordanii

In comuna bunicilor de Sf.Ioan exista un obicei: Iordanii, o sarbatoare a Iordanului. Oameni imbracati in costume nationale sau deghizati in urs, popa cu cadelnita stropind cu aghiasma pe localnicii care ii ies in cale. Instrumentele muzicale nu lipsesc din decor.  Trompetistul suna tropeta dand semnalul ca au plecat cu Iordanii iar acordeonul ce face armonie  imprima un aer de sarbatoare.

Sunt  insotiti de un magarus care duce desagul plin cu merinde primite de la oameni si o damigeana cu bautura. Simti un fior cand ii auzi scotand sunete, mormaieli si trompeta sunand. Se merge cu Iordanii din seara de Boboteaza pana la miezul noptii si se continua apoi dimineata in ziua de Sf Ioan. Se merge din casa in casa pentru ``a-i iordanii`` pe localnici si pe cei care le ies in cale. Cei iordaniti sunt  ridicati si aruncati in sus de trei ori. In jurul orei 12 pm cand oamenii ies de la biserica de la slujba Sf-lui Ioan Botezatorul, Iordanii ii asteapta pe credinciosi pentru a-i iordanii. Spectacolul culmineaza cu hora de final din centrul comunei.

Cum am mancat la Taj Indian Restaurant

Anul trecut am avut placerea de a gusta din mancarea indiana la Taj Indian, un restaurant select, linistit si elegant. Poate fi remarcat prin  sigla Art, not just food! La intrare am fost intampinati de personalul foarte amabil care ne-a ajutat in alegerea meniului in functie de preferinte si cat de condimentat mancam. Mesele patrate, scaunele si fetele de masa rosii,  farfuriile albe inscriptionate cu emblema Taj, tablourile si mastile negre ce stau pe  peretii restaurantului si parca privesc la tine, costumatia chelnerilor in indieni precum si crama restaurantului, absolut toate m-au impresionat. Mancarea este diferita de a noastra, iar condimentele ii dau un gust special. Ni s-a adus la inceput sa gustam iaurt cu legume (surpinzator), dulceata de mango (delicioasa), sos cu menta si raita (bun), muraturi (foarte condimentate). A fost o combinatie placuta care parca a deschis apetitul si cu siguranta a crescut curiozitatea.

La aperitiv am mancat chiftelute cu ceapa ( pyaz bhaji) si pateu cu legume (samosa).  

 

Am continuat prin alegerea unor creveti serviti cu ceapa, rosii, ardei iute, ghimbir, usturoi, oua, sos de caju, sos de rosii si smantana ( jinga masala) si apoi pui cu sos cremos in stilul Indiei de nord (balti murgh masala). Mancarea condimentata am stins-o cu santal de portocale rosii.

 

Va plac pozele? Daca doriti sa incercati ceva mai deosebit va recomand sa mergeti la Taj Indian Restaurant

La sanius

Anotimpul meu preferat este iarna. Imi place ca in luna decembrie sa ninga si albul imaculat sa ascunda toate lucrurile imperfecte. Zapada proaspata ma face sa simt sarbatorile de iarna aproape si sa ma bucur de fiecare data cind ninge asa cum faceam in copilarie. Ca un copil bucuros sa vada fulgii de zapada asternandu-se intr-un covor gros si matasos, impreuna cu o prietena am hotarat sa mergem la sanius pe dealurile din apropierea casei. Atat eu cat si prietena mea ne-am temut putin de animalele salbatice care traiesc in padure. Din fericire nu le-am intalnit si nici nu ne doream lucrul acesta ( se vede si pe chipul nostru :d ).

Sania am imprumutat-o de la un prichindel care mi-a spus foarte frumos `` ti-o imprumut`` ;)

Ne-am plimbat putin pana aproape de padure si am intalnit un tractor care se chinuia ca si noi sa urce avand si echipament de iarna (lanturi) :) Am surprins apa care se dezghetase si oameni care faceau tuica la cazanul de tuica.

 

Acasa, bunica ne-a asteptat cu ceai cald si placinta cu mere. Delicios!!Click aici pentru mai multe poze

Wild Wild Chips TB

Dupa cum bine stiti unii dintre voi, in urma concursului organizat de I love Chio Chips au fost aleasi doi castigatori iar printre acestia m-am numarat si eu. Cei doi finalisti si-au luat cu ei inca doi prieteni :) Unul din premii a fost un TB (teambuilding) alaturi de echipa Chio in Saschiz o comuna  apropiata de Sighisoara. Weekendul ce tocmai a trecut a fost unul minunat. Plecati de acasa de la ora 12 am ajuns la destinatie la 6 pm. Pe drum am vazut prima zapada, ne-am amuzat, am mancat chio, am facut poze si  ne-am pregatit pentru competitia ce urma sa inceapa. Ajunsi acolo am luat cina si am mers la culcare. Treziti dis de dimineata, voiosi  mergem sa servim micul dejun si apoi sa ne apucam de probe. Cu totii ne intrebam oare ce probe vom avea de facut?! :)  Prima proba  a fost sa aprindem focul avand lemne, un chibrit cu cateva bete in el dar care nu ne era de folos, o cremene, o singura foaie, un topor si un cutit,

a doua proba a fost sa cautam indicii despre chio prin zapada cu busola,

iar pentru ultima proba am fost dusi in orasul medieval Sighisoara pentru a-l fotografia pe chio in diferite ipostaze

La proba cu busola am intalnit un ciobanas care ne-a amuzat foarte mult si pe care chio l-a premiat. Pot sa va spun ca pentru prima oara am vazut un starc cum vaneaza soareci de camp. Un weekend plin si frumos!!
Poze de la  Wild Wild Chips

De ce ar trebui sa am un ``coffee shop``

Nu beau cafea dar chiar ma gandesc serios la un loc unde sa poti cumpara o cafea si eventual alaturi sa citesti o carte. Cred ca sunt librarii care au  un loc separat unde poti citi dintr-o carte, band o cafea.
Ma fascineaza persoanele care beau cafea si bineinteles cele care merg sa cumpere o cafea. Dimineata inainte de serviciu prietena mea se opreste si cumpara o cafea. 

Nu o bea acolo insa de fiecare data vede un tanar care sta acolo si bea cafeaua fara a avea altceva in fata. Baiatul pare de fiecare data cufundat in propriile ganduri insa are o fata relaxata. Prietena mea isi bea cafeaua in birou in timp ce isi organizeaza evenimentele importante ale zilei. Recunoaste ca dupa ce isi bea cafeaua are mai multa energie si mai multa incredere in ea, insa si-ar dori sa isi faca timp sa si bea cafeaua acolo unde o cumpara. 

Matusa mea de asemenea are aproape un ritual dimineata. Nu incepe lucrul la calculator fara a avea cafeaua pe birou. Citeste diverse lucruri in timp ce soarbe cafeaua; sunt momentele ei de relaxare. Bea cafea din primul an de facultate, mai precis din prima sesiune de examene. A considerat ca trebuie sa gaseasca o solutie pentru a se concentra 10 ore pe zi asupra cursurilor. Desi se gandea la vremea aceea ca este ceva daunator sanatatii a ales cafeaua. A constatat in timp ca organismul ei chiar avea nevoie de o cafea dimineata. Acum placerea de a bea o cafea o determina ca in zilele mohorate sa mai aleaga sa bea inca o cafea in loc de ceai. 
Colegii mei de facultate de multe ori mergeau sa mai discute cu prietenii in oras la o cafea. Sigur nu dimineata devreme. Si cred ca nu era rau deloc deoarece cafeaua este un antioxidant puternic care compensa lipsa lor de miscare.  Poate sunt si persoane care dupa o zi grea de munca vor alege ca relaxare sa bea o cafea . De ce? Pentru ca au drum lung de facut pana acasa si sunt cu masina.
Ma gandesc ca celor mai sus prezentati le-as putea vinde eu cafeaua preferata. Si le-as oferi si un zambet gratuit care poate le-ar crea buna dispozitie. 

Voi ce credeti? Oare sa ma gandesc la un plan de afaceri?

Interviul

Sunt convinsa ca ati auzit macar o data de existenta unor intrebari capcana in cadrul interviurilor chiar daca nu ati trecut printr-un interviu de angajare. Nu am mers la foarte multe interviuri, dar am fost intrebata: ``De ce ai aplicat la noi?`` si `` Cum te vezi peste 5 ani?``

Mi se par niste intrebari care nu fac decat sa te puna in incurcatura, si consider ca firmele mari nu ar trebui sa puna astfel de intrebari.

Va intreb si pe voi: ce rost au aceste intrebari la interviuri?   

Un lucru important atunci cand trebuie sa mergem la un interviu este cum alegem cu ce ne imbracam. Dupa cum spun specialistii  tinuta pentru interviu este foarte importanta si trebuie aleasa cu atentie.

Eu aleg lucruri comode, simple, de bun gust (zic eu!), dar in acelasi timp nu vreau sa transmit mesaje gresite dar nici sa arat ca o baba :)

As putea adopta aceasta tinuta pentru un interviu?

Halloween

Halloween is an annual holiday celebrate on October 31 primarily in  Irland, Scotland, Canada and the United States. Common Halloween activities include trick-or-treating, wearing costumes and attending costume parties, carving jack-o`-lanterns, ghost tours, bonfiers, apple bobbing, visiting haunted attractions, committing pranks, telling ghost stories or other frightening tales, and watching horror films.

 Halloween costumes are traditionally modeled after supernatural figures such as monsters, ghosts, skeletons, witches, and devils. Over time, the costume selection extended to include popular characters from fiction, celebrities, and generic archetypes such as ninjas and princesses. There are also costumes of pop culture figures like presidents, athletes, celebrities, or film, television, and cartoon characters. 

Because the holiday comes in the wake of the annual apple harvest, candy apples, caramel of taffy apples are common Halloween treats made by rolling whole apples in a sticky sugar syrup, sometimes followed by rolling them in nuts.

Halloween is not celebrated in all countries and regions of the world, and among those that do the traditions and importance of the celebration vary significantly. Celebration in the United States and Canada has had a significant impact on how the event is observed in other nations. This larger North American influence, particularly in iconic and commercial elements, has extended to places such as Souh America, Australia, Europe, Japan, and other parts of East Asia.

Ghitza and the rabbits

Last saturday I went with a friend to Cornu for helping my uncle to carry a small pig. The pig name is Ghitza, he is  a white pig with a black spot and he weights 25 kilograms. We put him in a bag and then in the boot. It was a funny adventure because he squeaked all the time, and he was very noisy. Finally he  was very friendly with me when  he saw it self in a new house.

My uncle has a lot of rabbits.

 For more pictures: Me with Ghitza and the rabbits
 What do you guys think?

Orele de franceza

Acum cateva zile, am intalnit-o intamplator pe internet pe fosta mea profesoara de franceza din generala! O surpriza placuta. Au trecut aproximativ 10 ani de cand nu am mai vazut-o si de cand nu am mai aflat nimic despre dansa. Am incercat sa o mai caut de cateva ori, dar casatorindu-se si schimbandu-si numele nu a fost de gasit.

Momentan este in Franta. Imi amintesc cu placere: tanara, roscata, ochii caprui, parul scurt, mereu ingrijita si foarte cocheta, cu vocea putin subtire si cu un zambet minunat!

Scriu aici si-mi amintesc cum ma pregateam acasa, pentru orele de franceza. Stateam in pat cu dictionarul de franceza cel rosu si gros in brate, cu cartea si caietul langa mine si incercam sa-mi fac lectiile. Fiind una dintre materiile preferate nu-mi placea sa merg cu temele nefacute. Fricosi, ingrijorati, speriati ne pregateam sufleteste pentru ora de franceza. Eram o clasa de galagiosi si neascultatori, dar la orele dansei eram cei mai cuminti. Ma emotionam inainte sa vina profa in clasa, in fiecare pauza in gand imi repetam mereu conjugarile la verbe, ma uitam pe traduceri, simteam ca voi fi ascultata si nu vroiam sa dau gres.

Ma bucuram mult cand luam note mari la franceza. Era un sentiment placut, plus ca notele mari pe care le primeam ma motivau sa invat si mai mult. Cu totii asteptam nerabdatori recreatia, asteptam sa sune clopotelul.

In noiembrie se intoarce in tara, iar impreuna cu o parte din colegii de gimnaziu ne vom intalni cu dansa si vom depana amintiri de odinioara. Abia astept! Anii au trecut, dar niciodata nu o voi uita pe profa de franceza si cartile pe care le primeam in cap atunci cand nu ne descurcam la orele dansei. :)